Fiind interesat de evoluția Centrului am aflat, ca istorie, că are o tradiție interesantă. Citește!
CENTRUL 105 COMUNICAŢII R.M.N.C.
- 20 IULIE 1969 -
20.07.1969 – a luat fiinţă Batalionul 105 Transmisiuni în baza Ordinului Ministrului Forţelor Armate, transmis de către Comandantul Trupelor de Transmisiuni cu nr. 003180 din 21.07 1969.
03.10.1970 – înmânarea Drapelului de luptă Batalionului 105 Transmisiuni, în baza ordinului ministrului forţelor armate nr. M-42 din 03.08.1970.
14.07.1996 - înmânarea unui nou Drapel de luptă Batalionului 105 Transmisiuni.
01.04.2006 – schimbarea denumirii Batalionului 105 Transmisiuni în Centrul 105 Comunicaţii R.M.N.C. şi intrarea în vigoare a unui nou stat de organizare, ca urmare a operaţionalizării unităţii în baza Ordinului şefului Statului Major General nr. B.5/207 din 30.01.2006 şi a Ordinului comandantului Comandamentului Transmisiunilor, Informaticii şi Electronicii nr. BS-63/RU B-01521/2006.
Era vorba și de viața mea ca și transmisionist, nu?
Cum sunt încă destul de bine conectat la noutățile din sistemele de transmisiuni și informatică, am încercat să-mi fac o idee de sinteză a diferențelor de evoluție a sistemelor operative și civile mai ales că încă de prin 1990 se vehicul vorba că România va deveni unul din cele mai importante noduri de comunicații și informatică militare americane din Europa iar Congresul SUA a probat solicitarea ca pe absolut TOTE procesoarele Microsoft și nu numai să fie instalate porți de acces de securitate ale NSA securizate, accesibile oriunde în lume. România era extrem de rămasă în urmă ca și tehnică militară deși eforturile erau colosale obținând unele vârfuri la unele categorii de arme.
Am avut ocazia să lucrez și să cunosc sisteme de transmisiuni de toate tipurile, inclusiv operative, de interceptare sau cum ar fi cele ale comunicaților TO sau Inter C (inter MI) dar și tehnica nouă de prin Taiwan sau Singapore ce fusese inaccesibilă în gama sa largă de utilizări deși au fost soluții de aprovizionare securizate. Dar trecând în retragere în 1995 am fost nevoit să fiu expert pentru tehnica necesară unui management performant și de prelucrare datelor. Așa m-am menținut în contact cu foarte multe din noutățile explozive ai anilor de după 1989.
Iată câteva repere care trebuie să ne pună în gardă mai ales astăzi.
Multe din firmele care dezvoltă sisteme antivirus au descoperit malware care acţionau chiar și DE ANI DE ZILE PE CALCULATOARELE ŢINTĂ, îndeplinindu-şi misiunea fără să fie descoperite, semnalate şi eventual anihilate.
În aceste cazuri, calculatoarele ţintă erau calculatoare aparţinând organizaţiilor guvernamentale ale mai multor ţări importante. Se poate vorbi de capabilităţi ofensive dezvoltate la nivel de STATE.
Așadar urgentarea creării de STRUCTURI şi politici în domeniul cibernetic, care să ne permită îndeplinirea rolului pe care singuri ni l-am asumat de exemplu în relația de securitate cibernetică cu Ucraina devenea vitală. A afirma că este necesară dezvoltarea unei „STRUCTURI DE FORŢĂ, OPTIMĂ”, care să facă faţă acestor noi realităţi şi nevoi nu este DELOC exagerată.
Concepţia presupunea crearea a trei tipuri de forţe cibernetice, fiecare cu roluri şi responsabilităţi specifice: forţe de MISIUNE cibernetice, forţe de LUPTĂ cibernetice şi forţe de PROTECŢIE cibernetice.
Forţele de misiune şi de protecţie cibernetice se vor ocupa cu ameninţările asupra infrastructurii şi reţelelor DoD. A treia structură va fi responsabilă de planificarea şi execuţia operaţiilor ofensive şi atacurilor în spaţiul cibernetic.
Crearea acestor structuri presupunea înfiinţarea a 4000 de funcţii noi de militari şi civili, care se vor adăuga la cele circa 700 existente. Se recunoaşte astfel nevoia și acum de profesionişti în securitatea cibernetică, care să posede abilităţi avansate în domeniu. S-au şi creat programe speciale de şase luni de instruire, gândite care să transmită cursanţilor experienţa acumulată de specialiştii din armată, bănci, FBI şi alte organizaţii.
Se ştie de asemeni că Rusia şi-a înfiinţat prima şcoală avansată încă din 1994. China organizează competiţii şi programe de instruire, care se desfăşoară în fiecare district, cel puţin din 2003. Recentele aplicații comune China Rusia cu scopul de a crea un sistem COMUN, UNITAR de conducere a apărării spațiale OCS sub umbrela rachetelor strategice S-400 și în curând S-500 susținute în management de sistemele integrate C-4 sunt extrem de avansate ca și armonizare.
Deși nu sunt suficient de informat dar sunt suficient de atent ca și comparație a vitezelor publice și militare de transmitere a datelor, îndeosebi în sistemele de apărare aeriană și de lovire cu rachete pot afirma că suntem copilași, nărăvași.
Nu cred că mai sunt specialiști militari care să nu observe că sistemele de comunicații informatice (voce, video, date) CIVILE nu au ajuns deja la viteze de 1Gb/s iar personal lucrez cu 500Mb/s pentru download și 25 Mb/s la upload (vezi foto atașată exact la cest moment) Rețeaua WiFi oferită eu am abandonat-o fiindcă îmi reducea din viteza dorită.
Redau exact informația pentru a nu exista dubii și interpretări privind capacitățile comunicațiilor militare prezentate. Numărul de canale și CARDURI de acces la comunicație este o altă problemă a mijloacelor fixe și mobile care-ți pune și CORDUL la bruiaje de contaminare. Informați-vă mai mult de pe situl http://www.cissb.ro sau din postarea mea http://icepaliga.blogspot.ro/2014/10/protectia-la-radiatii-neionizante.html unde abordez problema PROTECȚIEI la radiațiile ne-ionizante.
” Reţeaua de Transmisiuni Permanentă (RTP) este catalogată ca CEA MAI IMPORTANTĂ componentă a REŢELEI MILITARE NAŢIONALE DE COMUNICAŢII (RMNC), asigurând suportul de comunicaţii de voce şi date pentru TOATE (atenție!!! TOATE) categoriile de forţe ale armatei.
Ca orice reţea de comunicaţii, RTP-ul trebuie să răspundă tuturor NEVOILOR UTILIZATORILOR şi, din această cauză, se află într-un continuu proces de modernizare, upgradare.
Dacă în momentul realizării RTP, comunicaţiile de voce reprezentau peste 90% din traficul din reţea (personal am realizat cu mijlocele civile la dispoziție o rețea „birou extins sistem VOIP la costul doar al internetului dar cu o bandă garantată. Acasă am instalat un aparat LAN Phone 201 Welltech și aveam posibilitatea să vorbesc GRATIS ÎN TOATĂ LUMEA pe internet având UN NUMĂR DE APEL UNIC recunoscut în internet. Calitatea depindea de viteza internetului și banda optim alocată. Ulterior cu oferta din piață am trecut la sisteme avansate de management ale firmei).
Treptat, odată cu dezvoltarea comunicaţiilor de date din armată, ponderea comunicaţiilor de voce a scăzut simţitor, ajungând astăzi la max. 20% din traficul din reţea. Acest lucru NU A FOST DETERMINAT DE O SCĂDERE A NUMĂRULUI DE APELURI DE VOCE DIN REŢEA, CARE, PARADOXAL, A CRESCUT, ci de un număr tot mai mare al comunicaţiilor de date pentru diferite APLICAŢII.
1. Sistemul informatic integrat al MApN, INTRAMAN;
2. Sistemul de asigurare a suveranităţii aeriene, ASOC;
3. Sistemul de SENZORI de radiolocaţie tridimensional, de mare altitudine, FPS-117; A nu se confunda cu FPS-ul care a DISTRUS ECONOMIA NAȚIONALĂ
4. Sistemul de schimb al datelor de zbor, FDEx;
5. Sistemul de difuzare a imaginii aeriene unice recunoscute, STASA;
6. Sistemul meteorologic integrat, SIMIN;
7. Sistemul de control al traficului pe mare, SCOMAR;
8. Sistemul de avertizare şi raportare a situaţiei nucleare, bacteriologice şi chimice, SAR NBC;
9. Conducerea elementelor de POLIŢIE AERIANĂ;
10. Sistemul de coordonare şi planificare a mişcării, SIPLANET;
11. Sistemul criptat de videoconferinţă al M.Ap.N, VTC
12. Sistemul integrat de coordonare a mişcării ADAMS;
13. Sistemul logistic integrat AILS;
14. Sistemul integrat pentru managementul carierei militare;
15. Sistemul de senzori de radiolocaţie tridimensională de medie şi joasă altitudine, GAP-FILLER;
16. Sistemul de Comandă Control Aerian Naţional (SCCAN) integrat în sistemul NATO (ACCS).
Pentru a răspunde acestor nevoi URIAȘE de comunicaţii de date, modernizarea RTP este și acum absolut necesară.
Personal, după ce am instalat sistemul de management al transporturilor firmei prin GPS a trebuit să duc „o bătălie” continuă pentru operaționalizarea CORECTĂ a utilităților și de introducere a indicatorilor de management CONTRAOLABILI.
În forma sa iniţială, capacitatea maximă a canalelor de date era de ATENȚIE!!! 128Kb/s, prin unităţile de date EDATA. Mai târziu au fost achiziţionate şi alte tipuri de unităţi (MDATA capacitate maximă pe canal 256Kb/s, BRIDGE capacitate maximă pe canal 1Mb/s) sau module (MIU-IP capacitatea maximă a canalului de 1,92Mb/s) pentru canale de date de viteză mai mare. Întrucât echipamentul de bază al RTP, comutatorul digital CD141, nu poate să lucreze decât cu fluxuri de 2Mb/s, capacitatea maximă a unui canal de date pus la dispoziţia utilizatorului fiind de 1,92Mb/s (din cei 64 de sloţi ai unui flux D1, 2 sunt utilizaţi pentru sincronizare şi semnalizări).
Tipurile de CARDURI care se găsesc în compunerea MPS-urilor din RTP sunt următoarele:
A. CARDUL MSM - este cardul de management al MPS, echivalentul TBCU de la CD, cu rolul de management şi control al echipamentului, managementul traficului, sincronizare şi comutaţia celulelor ATM. Poziţiile pe care le ocupă sunt standard, respectiv poziţiile 13 şi 14 (cele orizontale) de la MPS115 şi poziţia 3 de la MPS145.
B. CARDUL ATM MRFEC - este cardul de interconectare între MPS-uri, are 3 porturi, pe fiecare dintre ele putându-se realiza o singură conexiune. Fiecare port se poate seta să lucreze la viteze diferite, în funcţie de tipul de interfaţă a echipamentului la care se conectează. În RTP, în general, se utilizează echipamente cu interfaţă electrică G703, iar vitezele permise sunt standard şi au următoarele valori: 2Mb/s (echipamente radioreleu MH344, MH313x), 8Mb/s (echipamente radioreleu MH344, MH938) şi 34Mb/s (echipamente radioreleu MH544, MH88).
C. CARDUL EURA - este cardul de interconectare dintre MPS şi echipamente de comutaţie sau multiplexare (CD141, CD115 etc) care poate lucra la viteze cuprinse între 256kb/s şi 2Mb/s. Un card EURA are 4 porturi, iar pe fiecare port se poate realiza o singură conexiune cu un echipament de comutaţie sau multiplexare.
D. CARDUL IP10100 - este un card care pune la dipoziţia utilizatorului 8 porturi Ethernet 10/100 Mb/s pentru conectarea cu reţele locale (LAN). Acest card permite transportul frame-urilor ethernet prin reţeaua ATM. De asemenea, permite routarea IP. Pe fiecare din cele 8 porturi pot fi definite una sau mai multe reţele virtuale. cardul FO - este cardul care permite interconectarea cu alte MPS-uri utilizând ca mediu de transmisie fibra optică. Un astfel de card are 4 porturi iar viteza pe fiecare port este de 155Mb/s.
E. și nu în ultimul rând CARDUL ISDN - este cardul care permite tranzitarea transparentă prin reţeaua ATM a fluxurilor cu semnalizare ISDN (prin 2002-2003 personal, am contractat de la fostul RomTelecom fluxuri ISDN pentru extinderea birourilor din țară ale firmei. Problema a devenit imposibil de realizat datorită inexistenței circuitelor de cupru minim 0,4mm care să permită conectarea fluxurilor și am utilizat un mix de comunicații radio, fibră optică, dar și circuite fizice pentru interconecta locațiile punctelor de lucru ale firmei). Acest card are 4 porturi iar pe fiecare port este realizată o singură conexiune şi este utilizat pentru interconectarea staţiilor de bază TETRA cu centrul de management TETRA.
F. CARDUL MRSER - este cardul care permite conectarea cu echipamente cu interfață de tip serial, la viteze cuprinse între 50b/s şi 52Mb/s.”
SUSA: http://www.cissb.ro
Dacă sunteți curioși puteți găsi pe blogul meu și alte informații privind propunerile mele pentru MApN și perfecționarea Sistemului Național de Securitate.
Lt.col. (rtr) neavansat la colonel prin abuz
Ioan CEPALIGA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu